Capitolul 3 – Sfarsit…

( o rugaminte.. va rog de tot sa dati play pe melodie cand ajungeti la ea…)

3.58 PM.

Inca 2 minute.

Notariatul nu se afla foarte departe de casa, daca prind masina ajung repede. Cobor, trec  pe la spalatorie sa iau hainele , ma duc pana la colt sa ii iau lui un pachet de tigari… In frigider am tot ce-mi trebuie.. poate ii fac mancarea lui preferata astazi.

Trebuie sa o sun pe mama.

3.59 PM.

-Iulia, stii unde e dosarul de ieri? Am uitat sa il semnez.

-In sertarul de jos.

-Mersi.

Unde mi-am pus servieta… a, gata! Geaca…

Ma uit in oglinda, imi mai ciufulesc parul o data. Imi pun geanta pe umar, sunt gata.

4.00 PM. Ies pe usa.

E frig, si bate vantul. Este atat de innorat.

Octombrie. Ma indrept inspre statie. Din cand in cand, vad cate un barbat intorcand capul dupa mine, sau zambindu-mi discret. Imi falfai parul in vant si merg teapana pe tocurile mele, cu incredere, tinand strans manerul de la servieta. Vad masina cum da coltul, si ma grabesc sa o prind. Ma inghionteste o batranica, iar eu ii zambesc dragut si ii dau un cot ca sa o dau mai incolo. Urc, si ma prefac ca ma mananca nasul ca sa pot sa il protejez cu mana. Am crezut ca toata lumea are televizor in ziua de azi si stie ca s-au inventat deodorantele.

Urmeaza statia… Mai am una si cobor.

Suna un telefon.

Suna, suna. De ce nu raspunde?

Vad ca se uita toata lumea la mine. Ceee?

Aaaa.. e al meu! Soptesc un “ma scuzati” si raspund.

-Da?

-Buna scumpo. Unde esti?

-Buna iubitule. In masina. Trebuie sa cobor. Intarzii?

-Astept un raport si am de terminat cazul Popescu. Nu ma astepta . Ajung tarziu.

-Bine atunci, nu ma trezi. Vorbim astazi. Sau maine.

-Te iubesc.

-Si eu . Pa.

Inchid.

Cobor cu o statie inainte ca sa ajung la spalatorie. Imi ridic gulerul de la geaca si ma zgribulesc. Salut fata draguta de la ghiseu, si ea imi aduce hainele rapid. Ne cunoastem .

Trec pe la magazin, apoi ma indrept inspre bloc. Vad intrarea in bloc si gardul vechi, si ma grabesc sa ajung in casa mea calduroasa. Imi suna telefonul iar. Trec strada. Raspund.

-Alo?

Aud un claxon.

Nu ii dau importanta.

-Alo? Cine e?

Aud alt claxon, mai sonor decat cel anterior. Ma uit in stanga mea si nu vad decat 2 lumini care se apropie de mine . Nu realizez ce sunt. Ma uit mai atenta, prea tarziu insa.

Simt asfaltul rece sub obrazul meu si un lichid dulce pe buze. Incerc sa tip, dar nu am glas . Deschid buzele sa spun ceva, si imi iese un fornait incet, urmat de un galgait.Ma inec.

Ma doare atat de tare. Mainile imi sunt amortite, sau rupte. Dar nu le pot misca.

Mijesc ochii, si nu vad decat o silueta masiva, panicata, deasupra mea. Isi misca buzele, dar nu aud ce spune. Totul e atat de infundat, de obscur.

Incep sa vad pete , si ma lupt cu intunericul. Il simt de parca vrea sa ma traga in gaura. Si eu sunt atat de obosita…

Nu vad de ce sa lupt.Imi caut lumina. Incerc sa despart intunericul care ma inghite.

Lupta. Lupta.

Dar doare… De ce sa mai lupt?

Pentru el…

Raman prizoniera intunericului, si singura mea lumina este chipul sau.

Promite-mi ca mereu vom ramane impreuna.

Iti promit. Mereu, tu si cu mine.

Te iubesc.

Si acum trebuie sa imi incalc promisiunea.

Se zice ca atunci cand mori, vezi in fata ochilor secvente derulate din viata ta. Eu il vad pe el.

Ochii sai calzi, zambetul, buzele fierbinti, trupul masiv, mana moale…Vorbele dulci care le ascultam ca pe cea mai placuta muzica, bataile inimii sale cand imi odihneam capul pe pieptul sau… Excursiile facute impreuna, bataile cu perne noaptea tarziu, dusurile relaxante, cafeaua si fata lui de ursulet bosumflat la prima ora a diminetii…

Unde se pierd toate? Se pierd oare? Eu le iau cu mine? Sau le voi da toate uitarii?

A meritat oare atata pasiune, acum? Merita durerea lui ? Unde se pierde atata iubire? Atatea sentimente? Pentru ce? Pentru ce trebuie sa plec, pentru ce trebuie sa il parasesc pe el? Pentru ce atatea promisiuni?

Viata este ca bataia aripioarelor unui fluturas. Atat de plapanda, atat de nesigura, atat de subtire. Fluturasul meu si-a rupt aripioarele acum. Atarn de un firicel de speranta, care se rupe sub ochii mei.

Incerc sa vizualizez chipul sau si sa mi-l intiparesc in minte si in suflet. Incerc sa imi promit mie ca tot ce s-a intamplat nu trebuie uitat. O iubire atat de pura intrece orice. Intrece spatiul si timpul. Intrece moartea.

Ma uit la chipul sau care imi pare atat de tangibil. Imi imaginez ca il mangai usor pe obraz, si imaginea lui ofteaza. Imi saruta degetele cu care l-am mangaiat si imi face cu mana, departandu-se. Pleaca. El sau eu?

Lumina se face din ce in ce mai mica. Mi se face frig. Nu mai simt durerea, doar amorteala.

Vorbim maine.

Nici macar nu va mai exista un maine pentru NOI . Nu vom mai exista NOI.

El se departeaza in continuare de mine, si eu intind mana dupa infatisarea lui. Ma agat de lumina care il invaluie, lumina care ma invaluie si pe mine. Presupun ca toata aceasta lumina care inca ne leaga este iubirea. Sentimentele puternice, amintirile, timpul care ne-a tinut impreuna. Timpul in care am fost unul si nu doi. Fericirea de a avea un suflet alaturi. Fericirea care am trait-o cu el. Fericirea ca a fost al meu, si nu al alteia. Ca mi-a daruit al sau, si eu i-am dat in schimb al meu.

Lumina s-a stins si ea incet, si am ramas cu intunericul. M-am agatat iar de el, sa lupt, dar nu mai aveam nicio speranta.M-am lasat sa cad, l-am lasat sa ma inghita.

In timpul calatoriei mele inspre abis, am mai rememorat odata chipul lui de inger si mi-am luat la revedere.

Am tras in piept ultima mea gura de aer si am lasat cuvintele sa iasa usor din buzele mele, cuvinte de adio.

Ti-am promis ca noi doi nu ne vom desparti niciodata! Ma voi tine de promisiune! Te iubesc si te-am iubit mai presus de orice pe lumea asta. Eu traiesc in continuare, prin amintirile tale si prin tine! Prin iubirea care mi-o vei purta in continuare, chiar si dupa ce eu nu voi mai fi aici, cu tine. Ma alatur stelutei noastre.. cand te vei uita la ea sa stii ca eu sunt acolo, si ca te privesc cu dor. Iubirea mea intrece orice.Noi doi vom fi mereu impreuna. Eu poate ma sting, dar focul iubirii noastre niciodata! Niciodata! Te astept sa fim impreuna iar! Pana atunci.. cu bine!

Adio…

Te iubesc..

Te iubesc..

TE IUBESC….

Mi-am dat ultima suflare si mi-am ascultat ultima bataie de inima.

Apoi am plecat.

SFARSIT………………………………………………………………………………………..

____________________________________________________________________________________________

Sper sincer sa va placa si sa nu fi dat in dramatic. Credeti-ma.. am plans jumatate de capitol, mi-a fost foarte greu sa il scriu.

Este scris din perspectiva Marei. Mara Ionescu. Iubita lui Marius. V-ati dat voi seama…

Comentati va rog!!!

Si multumesc ca ati asteptat..:X :*:*:*

  1. Johanna
    6 Ianuarie 2011 la 8:06 PM

    Whow! Încă nu reuşesc să îmi scot din cap cuvintele de mai sus … E cea mai emoţionantă şi cea mai tristă întâmplare citită de până acum. Sincer, Ada, aici te-ai întrecut pe tine însăşi! Nu mai am cuvinte.

  2. adina009
    10 Septembrie 2010 la 8:03 PM

    Foarte frumos capitolul. Sensibil şi trist, dar în acelaşi timp plin de iubire. Iubirea ei pentru el. Nu de multe ori se întâmplă ca, în ultimul moment de viaţă, singurul tău gând să fie îndreptat la persoana pe care o iubeşti, spunându-i astfel adio. Mi-au dat lacrimile şi, deşi am încercat să mă stăpânesc, pentru că multe persoane roiesc acum prin jurul meu, am început să plâng şi să recitesc unele de pasaje de mii şi mii de ori, plângând şi mai rău. Foarte frumos!
    Apropo, ai primit un cadou de la mine.
    Mult noroc în continuare, >:D<

  3. 7 Iunie 2010 la 11:11 AM

    Daca ai dat in dramatic?
    Nu prea cred😐
    Mie imi place atat de mult capitolul,sa inteleg ca ast5a este de acum 3 ani si 4 luni…Ah?
    Oh sa sti ca eu nu stiu ce sa iti zic,nu imi gasesc cuvintele care ar putea sa te faca fericita…Adica fetele ce au comentat inaintea mea au spus cam tot.Nu stiu daca ar conta sa iti mai spun si eu asta,dar vreau sa sti ca imi place mult…Iar cand apare capitolul urmator,sa ma anunti>:D<

    Kisses & Hugs from ~Mada~

  4. simina
    21 Aprilie 2010 la 10:15 AM

    azi e prima data cand intru si citesc. m-a emotionat profund,m-a atins adanc in suflet ….. voi urmari in continuare aceasta poveste emotionanta , calda si frumoasa.
    E asa ciudat ca atunci cand ai o asemena relatie nu te gandesti foarte des ca se pot intampla lucruri care sa-ti distruga fericirea;si de aceea poate nu profiti din plin de fiecare moment pe care il ai cu persoana iubita, nu absorbi din plin fiecare secunda cu ea, nu incerci sa-ti intiparesti fiecare imagine ,sunet , miros,sentiment legat de ea……
    trebuie sa recunosc ca m-a cutremurat….
    spor in continuare si multumesc pentru ca, citind ce ai scris ,m-ai facut sa constientizez astazi ca trebuie sa nu uit a ma minuna de fiinta extraordinara pe care o am langa mine!

  5. antonya
    20 Aprilie 2010 la 8:08 AM

    scumpa apreciez tare mult felul tau de a scrie si ador aceasta poveste asa ca iti ofer premiul Sunshine Award care vine si cu niste reguli…
    1. Să postezi premiul!
    2. Să oferi premiul la 12 prieteni!
    3. Să afişezi linkul lor!
    4. Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor!
    5. Să scrii din partea cui este premiul!

    Ideea in mare este sa socializam si mai mult, sa ne facem cunoscute preferintele, ficurile etc…
    Mai multe detalii pe blogul meu, http://antonya310.wordpress.com/

    multi multi pupici1

  6. 6 Aprilie 2010 la 8:16 PM

    super cap..emotionant

  7. bubbles
    12 Martie 2010 la 8:35 PM

    `Ei bine .. here I am .. e prima oara cand comentez,dar nu o sa fie si ultima :))

    Am citit cu atata dorinta primele 2 capitole, ca la al doilea mi se parea ca ma sfarsesc in incercarea mea de a citi si a asimila tot :)) ( stupid me ! )

    Absolut divin ! Deci serios imi place fparte mult cum scrii, subiectul si cum iti alegi cuvintele si cum descrii tot !

    Te rog, nu te opri din a scrie.E minunat, crede.ma !

    Multi pupici >:D<

  8. 12 Martie 2010 la 1:52 PM

    multumesc mult de tot fetelor… stiu ca sunt triste si ca este agasant uneori sa citesti numai asa ceva… dar sincer, ca sa leg povestea, am nevoie de ele.

    si mie imi este oricum atat de greu sa le scriu….

    va multumesc mult celor care cititi, ma bucur enorm ca va place… imi cer scuze ca sunt asa dramatice, dar se va schimba asta, promit!
    si va multumesc celor care comentati, cuvintele voastre sunt atat de importante pentru mine! VA MULTUMESC!

    aveti grija de voi >:D:D<

  9. dana
    12 Martie 2010 la 1:50 PM

    ceea ce mi s-a parut interesant este stilul…a inceput cu o zi obisnuita care parea banala,,,ca pt fiecare femeie grabita,care are ganduril ei,care stie prea bine ce are de facut in ziua respectiva,care deja vede sfarsitul zilei alaturi de cel drag,sincer…asa mi-am imaginat eu…socul produs de accident si gandurile pline de iubire,parerea de rau simtita ca nu s-a consumat inca toata iubirea,ca nu mai are cum sa-si manifeste dragostea…despartirea de el..foarte impresionant si adevarat fel de a simti IUBIREA NU DEO VIATA CI DE O ETERNITATE!!!
    Felicitari,nu numai ca imi place cum scrii…IMI PLACE CUM SIMTI SI CA STII SA IUBESTI CU ADEVARAT! Ma inclin a plecaciune pt ca m-ai facut sa vibrez pe coarda sensibila a manifestarii iubirii………

  10. antonya
    12 Martie 2010 la 9:58 AM

    Doamne, Adutza!!! eu….am ramas fara cuvinte…nu-mi vine sa cred…cred ca e pentru prima oara cand raman fara cuvinte ;)) e atat de frumos…atata suferinta, dar atat de multa frumusete…atata emotie… „Eu il vad pe el. Ochii sai calzi, zambetul, buzele fierbinti, trupul masiv, mana moale… Vorbele dulci care le ascultam ca pe cea mai placuta muzica, bataile inimii sale cand imi odihneam capul pe pieptul sau…” Aici s-a rupt firul….lacrimile au iesit din „matca” ochilor si mi-au inundat obrajii…

    „Incerc sa vizualizez chipul sau si sa mi-l intiparesc in minte si in suflet. Incerc sa imi promit mie ca tot ce s-a intamplat nu trebuie uitat. O iubire atat de pura intrece orice. Intrece spatiul si timpul. Intrece moartea.”
    „Iubirea mea intrece orice. Noi doi vom fi mereu impreuna. Eu poate ma sting, dar focul iubirii noastre niciodata! Niciodata! Te astept sa fim impreuna iar! Pana atunci.. cu bine!”
    Nu, nu e un sfarsit…urmeaza un nou inceput!!!🙂 O asemenea dragoste nu se stinge niciodata, nu se uita niciodata, nu se pierde niciodata!!

    :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

  11. 12 Martie 2010 la 12:57 AM

    am ramas fara cuvinte :X rar a mai reusit o poveste sa ma impresioneze de la primele capitole asa puternic ca a ta. impresionant. opera de geniu.

  12. 11 Martie 2010 la 10:07 PM

    wow…totul este atat de frumos redat, iar melodia amplifica starea de tristete.
    am dat din ras in plans: dupa ce am ras de faza din autobuz, mi-au dat lacrimile spre final.
    foarte frumos scris, dar sper sa urmeze capitole vesele.
    tristetea asta amplifica starea mea generala (ca sa nu mai punem la socoteala ca si vremea de afara are o contributie la aceasta stare a mea) si as vrea sa…pasim catre vremuri mai bune :))
    pupici,
    Ramona

  13. Deea
    11 Martie 2010 la 8:58 PM

    e chiar trist!! sa stii ca si eu sunt emotiva. si capitolul asta m-a facut sa plang. multa suferinta, durere. si melodia e ca si povestea ta: frumoasa, dar trista. sper sa nu ma mai faci sa plang chiar asa de mult si ca vor urma capitole mai putin triste. iubesc cum scrii si iti iubesc povestea, chiar daca ma face sa plang. si imaginea de la sfarsit e superba! spor la scris!>:D<:*:*

  14. Inna
    11 Martie 2010 la 8:44 PM

    vaaai ce frumos :X superb:X chiar daca ma asteptam la cu totul altceva… a iesit super super super :X te felicit >:D< astept si cap 4 :))

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: